Lucrul cu tinerii în pandemie: ce am învățat online

În martie, când s-a declarat starea de urgență, aveam în calendar ateliere, întâlniri cu parteneri și pregătiri pentru proiecte de mobilitate programate în vară. În câteva zile, toate au devenit incerte, apoi au fost amânate, apoi mutate online. Au trecut șapte luni de atunci. Restricțiile s-au relaxat și s-au înăsprit din nou, iar noi, ca majoritatea organizațiilor de tineret, am învățat din mers să facem pe ecran ceea ce făceam înainte în săli, în parcuri și în tabere. Acest articol nu este un bilanț; este o încercare de a nota, cât sunt încă proaspete, câteva lucruri pe care le-am înțeles.

Primul lucru a fost că lucrul cu tinerii nu se mută online, ci se reinventează online. Am încercat, la început, să transferăm pur și simplu un atelier de trei ore într-un apel video de trei ore. A fost un eșec previzibil: după patruzeci de minute, camerele se închideau una câte una, iar discuția rămânea între facilitator și doi-trei participanți. Am înțeles că atenția pe ecran se epuizează mult mai repede, că pauzele trebuie să fie mai dese și că o activitate online bună este mai scurtă, mai concentrată și mai interactivă decât echivalentul ei față în față. Am tăiat, am simplificat, am învățat să folosim camere separate pentru lucrul în grupuri mici și tablele virtuale pentru idei.

Ce a funcționat surprinzător de bine

Câteva lucruri au mers mai bine decât ne așteptam. Accesul, în primul rând. La întâlnirile online au ajuns tineri din județ care nu ar fi venit la Timișoara pentru un atelier de două ore, pentru că drumul ar fi durat mai mult decât activitatea. Au ajuns și tineri care, în sală, nu ar fi vorbit niciodată, dar care în chat scriu lucruri pe care altfel le-ar fi ținut pentru ei. Pentru lucrătorii de tineret, adică persoanele care facilitează activități educative și de sprijin pentru tineri în afara școlii, aceasta a fost o descoperire importantă: formatul online nu este doar un substitut, ci deschide un canal propriu, cu regulile lui.

A funcționat bine și colaborarea cu partenerii din alte țări. Proiectele europene pe care le pregăteam presupuneau întâlniri de planificare costisitoare și rare. Acum ne vedem săptămânal, scurt, fără să treacă nimeni vama. Nu înlocuiește o săptămână de schimb de tineri, dar face pregătirea mai bună. Iar unele dintre cursurile de formare pentru lucrători de tineret s-au desfășurat, în această toamnă, în format online, cu sesiuni scurte întinse pe mai multe săptămâni în loc de cinci zile intensive. Participanții au avut timp să aplice între sesiuni ce au discutat, ceea ce, în formatul clasic, se întâmpla rar.

Ce s-a pierdut

Nu vrem să fim naivi. S-au pierdut lucruri importante. S-a pierdut, în primul rând, partea informală: discuțiile de la cafea, pauzele în care se formează, de fapt, legăturile dintre oameni. Într-un schimb de tineri, cea mai mare parte a învățării se întâmplă în afara programului oficial; online, nu există „în afara programului”. S-a pierdut accesul pentru tinerii care nu au un dispozitiv propriu, o conexiune stabilă sau o cameră în care să poată vorbi liber. Despre acești tineri se vorbește puțin, dar ei sunt exact cei pentru care activitățile de tineret contau cel mai mult. Și s-a pierdut, pentru mulți dintre noi, energia: oboseala de ecran este reală, atât pentru participanți, cât și pentru facilitatori.

Am observat, de asemenea, un efect asupra motivației. În sală, prezența fizică creează un angajament: ai venit, rămâi. Online, participarea se decide în fiecare moment, iar un tânăr care are, în paralel, cursuri la distanță, familie în același spațiu și o stare generală de nesiguranță renunță mai ușor. Nu îl putem judeca pentru asta. Putem doar să proiectăm activități care merită efortul și să acceptăm că vor fi mai mici decât înainte.

Ce păstrăm

Când ne vom putea întâlni din nou, și nu știm când va fi asta, nu vom reveni pur și simplu la ce era înainte. Vom păstra întâlnirile scurte online pentru pregătire și urmărire, vom păstra formatele întinse pe săptămâni pentru cursurile de formare și vom păstra, mai ales, atenția pentru tinerii pe care formatul online i-a adus mai aproape sau i-a lăsat pe dinafară. Deocamdată, continuăm pe ecran, cu modestie în așteptări și cu grijă pentru cei cu care lucrăm. Dacă sunteți lucrători de tineret și ați descoperit în aceste luni metode care funcționează, scrieți-ne; schimbul de experiență între organizații este, probabil, lucrul de care avem cu toții cea mai mare nevoie acum.