Integrarea migranților și a refugiaților tineri: fondul AMIF și munca de teren

Timișoara a fost dintotdeauna un oraș al venirilor. Străzile sale poartă nume germane, maghiare, sârbești, iar în ultimii ani li s-au adăugat accente pe care nu le auzeam înainte: studenți din Asia și din Africa, muncitori din Asia de Sud și de Sud-Est, familii din Ucraina venite după 2022, persoane care au cerut protecție internațională și au rămas. Mulți dintre acești oameni sunt tineri. Au între optsprezece și treizeci de ani, învață, muncesc, își caută locul și, de cele mai multe ori, nu cunosc pe nimeni în afara propriului grup. Pentru o organizație de tineret, aceasta nu este o temă de politici, ci o întrebare foarte concretă: cum facem ca ei să fie parte din ceea ce numim „tinerii din Timișoara”?

Fondul pentru Azil, Migrație și Integrare, cunoscut sub acronimul AMIF, este instrumentul financiar al Uniunii Europene pentru gestionarea migrației. Obiectivele sale generale privesc consolidarea sistemelor de azil, sprijinul pentru migrația legală și integrarea resortisanților țărilor terțe, precum și returnarea în condiții demne a celor care nu au drept de ședere. Cea mai mare parte a fondului este gestionată de statele membre prin programe naționale, dar există și o componentă gestionată direct de Comisia Europeană, prin apeluri transnaționale publicate pe portalul Funding & Tenders. Aceste apeluri vizează, în termeni generali, proiecte de integrare în care autoritățile locale, organizațiile societății civile și comunitățile de migranți lucrează împreună, adesea cu accent pe educație, ocupare, participare și coeziune socială.

Ce înseamnă integrarea, văzută de aproape

Integrarea nu este un act administrativ, chiar dacă începe, inevitabil, cu acte. Este procesul prin care cineva ajunge să aibă prieteni, un loc de muncă pe măsura pregătirii, o înțelegere a felului în care funcționează lucrurile și sentimentul că este binevenit. Pentru tineri, aceste lucruri se întâmplă, în mare măsură, în afara instituțiilor: în echipe sportive, în voluntariat, în activități de grup. Educația nonformală, adică învățarea organizată intenționat în afara sistemului școlar, prin activități practice și interacțiune, este unul dintre cele mai naturale spații de integrare, pentru că pune oameni diferiți să facă ceva împreună, nu să vorbească despre diferențe.

Experiența noastră din schimburile de tineri confirmă acest lucru, chiar dacă într-un context diferit. Când un grup de tineri din șase țări petrece o săptămână împreună, limba comună este imperfectă, obiceiurile sunt diferite, iar neînțelegerile apar. Dar după câteva zile de lucru în echipă, de bucătărie împărțită și de seri interculturale, aceste diferențe devin subiect de curiozitate, nu de distanță. Inclusion+ a fost construit tocmai pe această idee, a incluziunii prin activitate comună. Nu avem încă un proiect dedicat tinerilor migranți și nu vrem să pretindem altfel. Dar avem metoda, iar ea a fost gândită, de la bun început, pentru oameni care nu au aceeași origine.

Respect, realism și parteneri potriviți

Lucrul cu tineri migranți și refugiați cere câteva lucruri pe care le spunem răspicat. Primul este respectul: oamenii aceștia nu sunt „beneficiari” și nu au nevoie să fie salvați, ci au nevoie de oportunități egale și de parteneri de conversație. Al doilea este realismul: o organizație de tineret nu oferă consiliere juridică, locuință sau servicii de sănătate și nu trebuie să se prefacă. Al treilea este colaborarea: integrarea reală se face împreună cu autoritățile locale, cu organizațiile specializate în migrație, cu școlile, cu angajatorii și, mai ales, cu comunitățile de migranți, care au propriile asociații, lideri și idei. Un proiect care nu îi include pe aceștia din urmă în proiectare este, în opinia noastră, un proiect început greșit.

Timișoara are, la toate aceste capitole, actori cu care se poate lucra: o administrație locală care a gestionat valul de refugiați din 2022, organizații cu experiență în asistență umanitară, universități cu mulți studenți internaționali și comunități de migranți din ce în ce mai vizibile. Rolul pe care ni-l imaginăm pentru noi este cel al unui partener de tineret: cel care aduce tinerii localnici și pe cei veniți de curând în același spațiu, cu activități care au sens pentru ambele părți, și care pregătește lucrători de tineret capabili să lucreze în grupuri cu adevărat diverse, inclusiv din punct de vedere lingvistic și religios.

În perioada următoare vom urmări apelurile transnaționale ale AMIF dedicate integrării și vom discuta cu organizațiile din Timișoara care lucrează deja cu migranți și refugiați. Nu ne grăbim să scriem o aplicație înainte să înțelegem cu adevărat nevoile tinerilor despre care vorbim. Incluziunea și accesul la oportunități sunt una dintre ariile strategiei noastre, iar tinerii veniți de altundeva fac parte din ea la fel de firesc ca oricine altcineva care trăiește în acest oraș.