Participarea tinerilor la decizie în Timișoara: consiliul consultativ, bugetare participativă, consultări

Întrebarea „ce pot face eu ca să se schimbe ceva în orașul meu?” apare în aproape fiecare discuție cu tineri despre participare. Răspunsul obișnuit, „votează la alegeri”, este corect, dar incomplet. Între două rânduri de alegeri locale există patru ani în care deciziile se iau zilnic: ce se construiește, cum se cheltuie bugetul, ce programe pentru tineri primesc finanțare, ce se întâmplă cu un spațiu abandonat dintr-un cartier. În Timișoara există mai multe căi prin care tinerii pot intra în aceste discuții, iar din experiența noastră cele mai multe dintre ele sunt puțin cunoscute și, prin urmare, puțin folosite.

Participarea tinerilor la decizie înseamnă, în sensul în care o folosim în politicile de tineret, implicarea reală a tinerilor în procesele prin care se iau hotărâri care îi privesc, nu doar informarea lor după ce decizia a fost luată. Carta europeană revizuită a participării tinerilor la viața locală și regională, adoptată în cadrul Consiliului Europei, descrie exact această diferență: a fi consultat este un prim pas, dar participarea deplină presupune ca opinia tinerilor să aibă o greutate reală în rezultat.

Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret

Cea mai formală structură de la nivelul orașului este Consiliul Consultativ pe Probleme de Tineret de pe lângă Primăria Municipiului Timișoara, înființat printr-o hotărâre a Consiliului Local din 2013. Este un organism în care organizațiile de tineret din oraș, inclusiv IRDT, au reprezentanți și prin care administrația poate consulta sectorul de tineret înainte de a lua decizii care îl privesc: programe de finanțare, strategii, infrastructură pentru tineri. Rolul lui este consultativ, adică nu ia decizii în locul Consiliului Local, dar oferă un canal direct de dialog pe care, înainte de existența lui, organizațiile trebuiau să-l construiască de la zero, de fiecare dată.

Participarea în acest consiliu ne-a arătat două lucruri. Primul este că administrația ascultă mai mult decât se crede, când propunerea vine documentată, cu argumente și cu o soluție, nu doar cu o nemulțumire. Al doilea este că un consiliu consultativ este exact atât de viu cât îl fac membrii lui; dacă organizațiile nu vin cu teme, structura devine o formalitate. Pentru tinerii care nu fac parte dintr-o organizație, drumul cel mai scurt către acest canal este să se alăture uneia dintre cele care sunt deja la masă sau să se adreseze Fundației Județene pentru Tineret Timiș, structura care reunește organizațiile de tineret din județ.

Bugetare participativă și consultări publice

A doua cale este bugetarea participativă, un mecanism prin care administrația alocă o parte din buget unor proiecte propuse și votate direct de cetățeni. Timișoara a avut astfel de ediții, iar principiul este simplu: un locuitor propune o idee concretă, de exemplu amenajarea unui spațiu public sau un program pentru un cartier, propunerea este verificată din punct de vedere al fezabilității, apoi este supusă votului. Pentru tineri, bugetarea participativă are un avantaj enorm: nu cere apartenența la o organizație, nu cere experiență, cere doar o idee bună și capacitatea de a mobiliza voturi. Chiar și când o propunere nu câștigă, procesul de a o scrie, de a o argumenta și de a o promova este în sine o școală de cetățenie activă.

A treia cale este cea a consultărilor publice, pe care administrațiile locale sunt obligate prin lege să le organizeze pentru proiectele de hotărâri cu caracter normativ. Anunțurile apar pe site-ul primăriei, iar orice cetățean poate trimite propuneri și observații în termenul stabilit. Această cale este cea mai puțin folosită de tineri, în parte pentru că documentele sunt scrise într-un limbaj administrativ greu de parcurs, în parte pentru că nimeni nu le spune că au dreptul să intervină. Aici organizațiile de tineret pot juca un rol de traducător: să explice ce conține un proiect de hotărâre și ce înseamnă el concret pentru tinerii din oraș.

În proiectele noastre despre participare, de la „Take Action!” la „Advocacy to Go”, tinerii au exersat exact aceste deprinderi: să identifice o problemă, să afle cine o poate rezolva, să formuleze o propunere și să o susțină în fața unor decidenți. Diferența dintre un exercițiu de simulare și realitate este că în Timișoara aceste canale există cu adevărat și pot fi folosite imediat după ce tinerii pleacă de la atelier. Experiența anului în care orașul a fost Capitală Europeană a Culturii a arătat, de altfel, cât de multă energie pot aduce tinerii când li se dă un cadru în care să contribuie.

Ce ne propunem este să transformăm cunoașterea acestor mecanisme într-o componentă obișnuită a activităților noastre, astfel încât orice tânăr care trece printr-un proiect IRDT să plece știind cel puțin trei lucruri: unde se discută deciziile care îl privesc, cum poate ajunge acolo și ce trebuie să pregătească înainte. Participarea nu este un talent, ci o deprindere, iar deprinderile se învață prin exercițiu.