Tranziția verde pe înțelesul tinerilor: de la consum responsabil la competențe pentru muncă

Când spunem „tranziție verde”, mulți tineri se gândesc la coșuri de reciclare și la sticle de apă reutilizabile. Nu este greșit, dar este o imagine mult prea mică. Tranziția verde este procesul prin care economia europeană încearcă să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, să folosească mai puține resurse și să ajungă la neutralitate climatică până la jumătatea secolului, conform angajamentelor din Pactul verde european. Pentru un tânăr din Timișoara sau din Lugoj, asta înseamnă două lucruri concrete: felul în care consumă se va schimba, iar locurile de muncă pe care le va avea vor arăta altfel decât cele ale părinților.

Prima parte, consumul responsabil, este cea mai la îndemână și cea mai des discutată. Alegerea transportului în comun sau a bicicletei, repararea în loc de înlocuire, hainele purtate mai mult de un sezon, mâncarea care nu ajunge la gunoi. Sunt gesturi mici, dar au o valoare educativă mare, pentru că leagă o problemă globală abstractă de o decizie personală concretă. În atelierele noastre am observat că tinerii răspund mai bine când discuția pornește de la buzunarul lor și de la cartierul lor decât de la grafice cu temperatura planetei.

Dincolo de reciclare: competențele verzi

A doua parte este mai puțin vizibilă, dar mai importantă pentru viitorul tinerilor. Comisia Europeană a publicat în 2022 un cadru de referință numit GreenComp, care descrie competențele necesare pentru sustenabilitate: capacitatea de a gândi în sisteme, de a anticipa consecințe, de a acționa individual și colectiv, dar și valori precum echitatea și respectul pentru natură. Ce este interesant la acest cadru este că nu vorbește despre meserii tehnice, ci despre feluri de a gândi care sunt utile în orice domeniu, de la administrație la comerț.

În același timp, piața muncii se mișcă. Energia regenerabilă, renovarea clădirilor pentru eficiență energetică, mobilitatea electrică, gestionarea deșeurilor și economia circulară creează cerere pentru electricieni, instalatori, tehnicieni, dar și pentru oameni care știu să calculeze o amprentă de carbon sau să scrie un raport de sustenabilitate. Regiunea de Vest, cu industria ei auto și cu parcurile logistice din jurul Timișoarei, va simți direct această schimbare: companiile vor avea nevoie de tineri care înțeleg atât partea tehnică, cât și cerințele de raportare pe care le impune legislația europeană. Competențele verzi nu sunt deci o nișă pentru activiști, ci o condiție de angajare în tot mai multe sectoare.

Aici intervine un risc pe care îl vedem des: tinerii cu oportunități reduse, cei din rural sau din familii cu venituri mici, riscă să fie lăsați în urmă de o tranziție care cere calificări noi. Dacă formarea pentru meseriile verzi ajunge doar la cei care au deja acces la educație de calitate, tranziția va adânci inegalitățile în loc să le reducă. Fondurile europene pentru educație și ocupare includ priorități explicite pentru competențele verzi și digitale, dar trebuie ca ele să ajungă și în comunități mici, prin cursuri scurte, practice, apropiate de locul unde trăiesc tinerii.

Ce poate face educația nonformală

Educația nonformală, adică învățarea structurată, dar desfășurată în afara școlii, prin experiențe practice și reflecție, este un spațiu potrivit pentru a lega cele două părți ale tranziției verzi. Într-un proiect de schimb de tineri, un grup poate porni de la o problemă locală, de exemplu risipa alimentară dintr-un cămin studențesc, și poate ajunge să discute despre lanțuri de aprovizionare, despre costuri și despre ce meserii ar putea rezolva problema la scară mare. Am abordat sustenabilitatea în mai multe dintre proiectele noastre, de la „Making growth sustainable” la cele despre antreprenoriat social, și de fiecare dată lecția a fost aceeași: tinerii vor să facă ceva, nu doar să afle.

Antreprenoriatul social, adică afacerile care urmăresc în primul rând un impact social sau de mediu și reinvestesc profitul în acest scop, este o cale naturală prin care tinerii pot transforma preocuparea pentru mediu într-o activitate economică. Un atelier de reparații, un serviciu de compostare pentru blocuri, o platformă de schimb de obiecte sunt idei care au apărut în discuțiile din cursurile noastre de antreprenoriat. Nu toate devin afaceri, dar toate învață ceva despre cum funcționează legătura dintre resurse, bani și comunitate.

Lucrătorii de tineret, cei care proiectează și facilitează astfel de activități, au nevoie la rândul lor de pregătire pe acest subiect, pentru că nu putem cere tinerilor să gândească sistemic dacă noi înșine tratăm tranziția verde ca pe o temă de o zi, în jurul unei date din calendar. Vrem ca în perioada următoare sustenabilitatea să devină un fir care traversează activitățile noastre, indiferent de temă, așa cum au devenit deja competențele digitale. Tranziția verde nu se întâmplă la Bruxelles, ci în deciziile mici pe care le ia un tânăr când alege ce cumpără, cum se deplasează și, mai ales, ce meserie își alege.