Recunoașterea învățării nonformale: Youthpass, Europass, micro-certificări

O tânără care a participat la trei proiecte internaționale, a coordonat voluntari și a ținut ateliere de educație media are, probabil, competențe de comunicare, organizare și lucru în echipă mai solide decât mulți absolvenți cu diplomă în domeniu. Problema este că nimeni nu i le-a scris pe hârtie. Învățarea nonformală, adică învățarea organizată și intenționată, dar în afara sistemului formal de educație, produce competențe reale, însă acestea rămân invizibile dacă nu sunt documentate și, ideal, recunoscute. În ultimii ani, instrumentele pentru a face asta s-au înmulțit, și merită să le cunoaștem.

Youthpass: reflecție, nu doar certificat

Youthpass este instrumentul de recunoaștere pentru proiectele finanțate prin Erasmus+ Tineret și Corpul European de Solidaritate. Formal, este un certificat care atestă participarea la un proiect și descrie competențele dobândite, structurate după competențele-cheie europene pentru învățarea pe tot parcursul vieții: comunicare, competențe digitale, competențe personale și sociale, cetățenie, antreprenoriat, conștientizare culturală și altele. În practică însă, valoarea lui stă în proces: participantul este cel care formulează, cu sprijinul formatorului, ce a învățat, iar această reflecție este adesea prima dată când un tânăr își numește competențele.

Noi îl folosim în toate proiectele pe care le coordonăm și am văzut ce diferență face felul în care este introdus. Dacă este tratat ca o formalitate completată în ultima zi, rezultatul este un document generic pe care nimeni nu îl va citi. Dacă reflecția este construită pe parcursul proiectului, cu momente de evaluare zilnice și cu întrebări concrete, Youthpass-ul devine un text pe care tânărul îl poate folosi, cuvânt cu cuvânt, într-un CV sau într-o scrisoare de intenție. Limita lui este cunoscută: în afara sectorului de tineret și a organizațiilor care lucrează cu Erasmus+, puțini angajatori știu ce este.

Europass și limbajul comun al competențelor

Europass este cadrul european pentru documentarea competențelor și calificărilor, cunoscut cel mai des pentru modelul de CV, dar care include și alte instrumente: suplimentul la diplomă, suplimentul la certificatul profesional, documentul de mobilitate pentru stagii și cursuri în străinătate și, în versiunea actuală, un profil online în care utilizatorul își poate organiza studiile, experiența de muncă și competențele dobândite în orice context. Avantajul lui este că oferă un limbaj comun, înțeles în toate statele membre, ceea ce contează pentru tinerii care își caută un loc de muncă sau un stagiu în altă țară.

Un detaliu util: profilul Europass permite să atașezi documente precum certificate Youthpass sau certificate de voluntariat, astfel încât experiența nonformală să stea alături de cea formală, în același loc. Nu este o recunoaștere în sens juridic, dar este o prezentare coerentă, și pentru un angajator asta înseamnă deja mult.

Micro-certificările și validarea competențelor

Discuția mai nouă este cea despre micro-certificări (în engleză, micro-credentials): certificate pentru unități mici de învățare, de exemplu un curs de câteva săptămâni pe o competență precisă, cu rezultate ale învățării descrise clar și cu o evaluare. Consiliul Uniunii Europene a adoptat în 2022 o recomandare privind o abordare europeană a micro-certificărilor, care stabilește elementele pe care ar trebui să le conțină un astfel de certificat pentru a fi comparabil și de încredere. Ideea este ca învățarea pe tot parcursul vieții să poată fi documentată în pași mici, inclusiv când vine din educația nonformală, din cursuri online sau de la angajator.

În România, implementarea este încă la început, dar există deja un mecanism care merge în aceeași direcție: validarea competențelor dobândite în contexte nonformale și informale, prin centre de evaluare autorizate, care pot elibera certificate de competențe profesionale pentru ocupații din nomenclator fără ca persoana să fi urmat un curs. Este o cale puțin cunoscută și folosită, dar potrivită pentru cineva care a învățat o meserie practicând-o, de exemplu în voluntariat sau în familie. La nivel european, tot din 2012 există o recomandare a Consiliului care cere statelor membre să aibă astfel de sisteme de validare, iar presiunea pentru a le face funcționale crește.

Ce rămâne, dincolo de instrumente, este un obicei pe care încercăm să îl formăm în fiecare proiect: cel de a-ți numi competențele. Nu contează dacă certificatul se numește Youthpass, Europass sau micro-certificare, dacă persoana care îl deține nu poate spune, în două fraze, ce știe să facă și de unde a învățat. De aceea, în cursurile și schimburile de tineri pe care le organizăm, reflecția asupra învățării nu este un capitol de final, ci firul care leagă activitățile. Dacă ai în sertar certificate pe care nu le-ai folosit niciodată, începe de acolo: scoate-le, citește ce scrie în ele și tradu în cuvintele tale.