De ce am înființat IRDT: tinerii din Timișoara au nevoie de mai mult decât școală

În iunie am semnat actele de înființare ale Institutului Român pentru Dezvoltarea Tinerilor. Pe hârtie, IRDT este o asociație de tineret cu sediul în Timișoara. În realitate, este rezultatul câtorva ani în care am lucrat în organizații studențești, am stat prin ședințe lungi, am scris proiecte, am organizat evenimente și am ascultat, de multe ori, aceeași frustrare rostită în feluri diferite: „am terminat facultatea și nu știu ce știu să fac”. Acest articol este încercarea noastră de a explica, cât mai sincer, de ce am simțit nevoia unei organizații noi într-un oraș care are deja multe.

Timișoara este un oraș universitar prin excelență. Patru universități de stat, mai multe private, zeci de mii de studenți veniți din toată țara și, tot mai des, de peste graniță. Orașul trăiește în ritmul semestrelor: cămine pline în octombrie, parcuri goale în vacanță. Pentru un tânăr de nouăsprezece ani care vine aici din Gorj, din Hunedoara sau din Caraș, Timișoara este prima experiență de independență reală. Iar ce face cu această libertate în anii de facultate contează, adesea, la fel de mult ca diploma pe care o ia la final.

Ne-am format, ca oameni, în mediul asociativ studențesc. Am văzut de aproape cum funcționează ligile și asociațiile din universități, cum se organizează o federație națională de studenți și cum un spațiu precum Casa Tineretului, administrată de fundația județeană pentru tineret, devine un loc în care se întâmplă lucruri. Am învățat acolo să scriem un buget, să vorbim în fața unei săli, să ne certăm civilizat și să ducem un proiect până la capăt. Nimeni nu ne-a predat aceste lucruri la curs. Le-am învățat făcându-le, cu greșeli, alături de alți oameni care voiau același lucru.

Ce înseamnă „mai mult decât școală”

Acesta este, de fapt, miezul ideii. Școala și universitatea oferă cunoștințe și o calificare. Ceea ce oferă mai rar sunt competențele pe care angajatorii le numesc, uneori vag, „soft”: să lucrezi în echipă cu oameni pe care nu i-ai ales, să gestionezi un conflict, să te organizezi singur, să iei o decizie cu informații incomplete. În limbajul programelor europene, acest tip de învățare se numește educație nonformală: învățare organizată, cu obiective clare, dar în afara curriculumului oficial și fără note la final. Un atelier, un schimb de tineri, o campanie de voluntariat, un proiect dus de la idee la raport sunt toate forme de educație nonformală.

Mai există un motiv, mai puțin confortabil. O parte dintre tinerii din Timișoara și din județ nu sunt studenți. Sunt tineri care au terminat liceul sau nu l-au terminat, care nu lucrează și nu urmează nicio formă de pregătire. Statisticile europene îi numesc NEET, prescurtare de la „not in employment, education or training”. În spatele acronimului sunt oameni pe care organizațiile studențești, prin natura lor, nu îi ating. Am vrut o organizație care să nu fie legată de o singură facultate sau de un singur campus și care să poată lucra și cu ei.

Ce ne propunem

Nu vrem să promitem ce nu putem livra. Suntem o asociație tânără, cu resurse modeste și cu mulți voluntari care au, în paralel, examene și joburi. Ce ne propunem pentru următorii ani este să construim pas cu pas: ateliere de competențe pentru tineri, sprijin pentru organizațiile studențești care vor să scrie primul lor proiect, activități de participare civică și, atunci când vom fi pregătiți, proiecte europene de mobilitate pentru tineri din regiune. Vrem să devenim membri ai fundației județene pentru tineret și să lucrăm alături de celelalte organizații din oraș, nu în paralel cu ele.

Numele poate părea pretențios pentru o asociație de câteva persoane. L-am ales tocmai pentru că spune ce credem: dezvoltarea tinerilor este o chestiune serioasă, care merită timp, metodă și oameni dedicați, nu doar un hobby de weekend. Dacă ești student în Timișoara, dacă lucrezi cu tineri sau dacă pur și simplu simți că anii aceștia pot fi mai mult decât o listă de examene, te invităm să vii la primele noastre întâlniri din toamnă. Vom avea nevoie de idei, de brațe și de răbdare.