Competențe digitale avansate și tineri: ce propune Programul Europa Digitală și unde intră educația nonformală

Există o diferență pe care o observăm tot mai des între tinerii cu care lucrăm: aproape toți sunt utilizatori fluenți de tehnologie, dar relativ puțini înțeleg ce se întâmplă în spatele ecranului. Pot edita un clip în câteva minute, dar nu știu cum funcționează un algoritm de recomandare. Folosesc zilnic instrumente de inteligență artificială, dar nu au un vocabular pentru a discuta limitele lor. Această distanță dintre a folosi și a înțelege este, în bună măsură, ceea ce politicile europene numesc diferența dintre competențe digitale de bază și competențe digitale avansate. Iar pentru cele din urmă, Uniunea Europeană are un program dedicat.

Programul Europa Digitală este instrumentul financiar prin care Uniunea Europeană sprijină transformarea digitală a economiei și a societății, cu accent pe câteva domenii strategice: calculul de înaltă performanță, inteligența artificială, securitatea cibernetică, competențele digitale avansate și utilizarea largă a tehnologiilor digitale în economie și în administrație, inclusiv prin rețeaua de centre europene de inovare digitală. Spre deosebire de Erasmus+, nu este un program de educație, ci unul de investiții în capacitate tehnologică. Componenta de competențe digitale avansate finanțează, în termeni generali, programe de formare și specializare în tehnologii de vârf, adesea prin consorții de universități, centre de cercetare, companii și organizații din domeniul formării. Apelurile se publică pe portalul Funding & Tenders.

Unde se întâlnește acest program cu lumea noastră

La prima vedere, o organizație de tineret care face educație nonformală nu are mare legătură cu supercomputerele. Și totuși, între cursul universitar de inteligență artificială și tânărul de nouăsprezece ani dintr-o comună din Timiș există un drum care trebuie construit, iar acest drum trece prin motivație, orientare, curaj și o primă experiență reușită. Educația nonformală, adică învățarea organizată intenționat în afara sistemului școlar, prin practică și reflecție, este foarte bună la exact aceste lucruri. Hackathonul „Shine your light”, pe care l-am organizat la Timișoara, nu a produs specialiști, dar a produs tineri care au descoperit că pot construi ceva împreună în două zile, cu un mentor alături. Youth and Digital Entrepreneurship, un proiect din 2018, a făcut un lucru asemănător la nivel european.

Rolul unui ONG de tineret într-un ecosistem de competențe digitale avansate nu este, așadar, să predea învățarea automată, ci să fie prima treaptă: să identifice tineri cu potențial din medii cu mai puține oportunități, să le ofere ateliere introductive în care tehnologia devine accesibilă, să îi conecteze cu universitățile, cu centrele de inovare digitală și cu companiile din regiune și să îi însoțească până la prima aplicație pentru un program serios. Timișoara are un ecosistem IT dezvoltat și o universitate tehnică puternică; ceea ce lipsește adesea este tocmai această treaptă de acces pentru cei care nu au pe nimeni în familie care să le spună că pot.

Tehnologie, dar și discernământ

Mai există o dimensiune pe care programele de competențe digitale avansate o tratează uneori ca secundară, dar care pentru noi este centrală: capacitatea de a gândi critic despre tehnologie. Inteligența artificială generativă, dezinformarea, protecția datelor, dependența de platforme nu sunt subiecte de etică abstractă pentru tineri, ci realități zilnice. În „Digital Storytelling in Action!” am lucrat cu tineri pe cum se construiește o poveste cu mijloace digitale, și discuțiile despre ce este adevărat, ce este manipulat și cine decide ce vedem au apărut de la sine. Un tânăr care va lucra în securitate cibernetică sau în dezvoltarea de inteligență artificială are nevoie de această gândire la fel de mult ca de competențele tehnice.

Din acest motiv, considerăm că locul educației nonformale în transformarea digitală nu este marginal. Datele europene cele mai recente arată că o parte considerabilă a adulților din Uniune nu are nici măcar competențe digitale de bază, iar România se află, la acest indicator, printre statele cu cele mai mari provocări. În același timp, lipsa de specialiști în domenii avansate este una dintre temele constante ale politicilor europene. Între aceste două realități, organizațiile care lucrează direct cu tinerii, în comunități, au o funcție de legătură pe care nimeni altcineva nu o îndeplinește.

Ce facem noi în această direcție: competențele și orientarea profesională sunt prima arie a strategiei noastre 2024–2027, iar componenta digitală este parte din ea. Vom continua să organizăm ateliere și formate de tip hackathon, vom căuta parteneriate cu universitățile și cu actorii de inovare digitală din Timișoara și vom urmări apelurile din Programul Europa Digitală în care un partener de tipul nostru are un rol legitim, de regulă în zona de atragere și pregătire a tinerilor pentru programele de formare avansată. Nu ne propunem să devenim ceea ce nu suntem, ci să facem bine ceea ce știm, într-un ecosistem mai larg.