Hackathonul ca metodă de educație nonformală

În noiembrie am organizat, în cadrul programului Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii, hackathonul „Shine your light”. Au participat peste două sute de tineri, împărțiți în echipe, care au lucrat timp de un weekend la soluții pentru provocări legate de oraș și de comunitate. Am ieșit din eveniment obosiți și cu o întrebare pe care vrem să o punem aici, la rece: ce anume face dintr-un hackathon o metodă de educație nonformală, și nu doar un concurs cu pizza și energizante?

Pentru cei care nu au trecut printr-unul, un hackathon este un eveniment intensiv, de obicei de 24 până la 48 de ore, în care echipe formate pe loc dezvoltă o idee de la zero până la un prototip pe care îl prezintă unui juriu. Termenul vine din lumea programării, dar formatul a fost preluat de mult în alte domenii: design, politici publice, cultură, educație. Educația nonformală, la rândul ei, înseamnă învățare organizată intenționat, cu obiective și metode, dar în afara sistemului școlar și fără evaluări formale. Întrebarea este dacă cele două se suprapun în mod natural sau dacă trebuie să muncești ca să le suprapui. Răspunsul nostru, după această ediție, este că trebuie să muncești.

Ce învață cineva într-un weekend

Învățarea într-un hackathon nu vine din temă, ci din constrângeri. Timpul este scurt, echipa este formată din oameni pe care nu i-ai ales, resursele sunt limitate și, la final, trebuie să convingi pe cineva în câteva minute. În aceste condiții, participanții exersează, fără să le numească astfel, exact competențele pe care angajatorii le caută și pe care școala le predă rar: să împartă sarcini, să renunțe la o idee la care țin, să ia decizii cu informații incomplete, să prezinte clar. Am văzut echipe formate din studenți la arhitectură, programatori și elevi de liceu care, sâmbătă dimineața, nu vorbeau aceeași limbă, iar duminică după-amiaza se completau în fața juriului.

A doua sursă de învățare este contactul cu o problemă reală. La „Shine your light” provocările au fost legate de orașul în care trăim și de felul în care tinerii pot contribui la el, inclusiv în perspectiva anului 2021. Când tema este concretă și apropiată, participanții nu mai lucrează pentru juriu, ci pentru ceva ce îi privește. Diferența se vede în calitatea întrebărilor pe care le pun mentorilor: nu „ce vrea juriul să audă?”, ci „cum funcționează de fapt lucrul acesta în oraș?”.

Unde se pierde învățarea

Există însă câteva capcane, și le-am simțit pe toate. Prima este competiția. Un hackathon are câștigători, iar presiunea premiului poate transforma un spațiu de explorare într-o cursă în care echipele mai experimentate domină, iar începătorii se retrag. Am încercat să contrabalansăm prin mentori care au circulat între echipe și prin criterii de jurizare care au premiat și procesul, nu doar prototipul. A doua capcană este oboseala. După douăzeci de ore de lucru, nimeni nu mai reflectează la nimic; iar fără reflecție, experiența rămâne o amintire plăcută, nu o învățare. A treia capcană este lipsa continuării: ideile prezentate duminică seara se pierd luni dimineața, dacă nimeni nu le preia.

Tocmai aceste capcane fac diferența dintre un eveniment și o metodă. Metoda cere câteva lucruri în plus față de logistică: un moment de reflecție structurat, în care fiecare participant își numește ce a învățat, nu ce a produs; mentori pregătiți să pună întrebări, nu să dea răspunsuri; o formă de recunoaștere a competențelor dobândite, fie ea un certificat descriptiv sau un instrument precum Youthpass, folosit în proiectele europene de tineret pentru a documenta învățarea nonformală; și un plan pentru ce se întâmplă cu ideile după eveniment. La această ediție am reușit unele dintre ele mai bine decât altele și știm exact ce avem de îmbunătățit.

Ce luăm cu noi

Cea mai importantă lecție este că dimensiunea nu înlocuiește designul. Două sute de participanți sunt un rezultat de care suntem mândri, dar valoarea educativă nu crește proporțional cu numărul de echipe. Dacă ar fi să refacem evenimentul mâine, am scurta partea de lucru și am lungi partea de reflecție, am forma echipele mai atent pentru a amesteca niveluri de experiență și am stabili de la început cine preia ideile câștigătoare. Pentru organizațiile de tineret care se gândesc să organizeze primul lor hackathon, sugestia noastră este să îl trateze ca pe orice altă activitate de educație nonformală: cu obiective de învățare scrise înainte de a alege tema, premiile sau locația. Restul, inclusiv pizza, vine de la sine.