Cercetare cu și despre tineri: cum intră un ONG într-un consorțiu Horizon Europe

Horizon Europe este programul-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare și inovare, cel mai mare instrument de acest tip din lume. Când auzim numele lui, ne gândim la laboratoare, universități mari și proiecte cu zeci de parteneri. Mai rar ne gândim că o organizație de tineret dintr-un oraș de mărimea Timișoarei ar putea avea un loc în el. Și totuși, o parte din acest program este dedicată exact întrebărilor cu care ne confruntăm zilnic: cum participă tinerii la democrație, cum se schimbă munca și educația, ce înseamnă incluziunea într-o societate tot mai diversă, cum se transmite cultura între generații. Pentru astfel de întrebări, cercetarea are nevoie de oameni care lucrează pe teren, iar noi suntem printre aceștia.

Programul este structurat pe trei piloni, iar cel de-al doilea, dedicat provocărilor globale și competitivității industriale, este împărțit în clustere tematice. Clusterul 2, numit „Cultură, creativitate și societate incluzivă”, acoperă, în termeni generali, trei direcții: democrația și guvernanța, patrimoniul cultural și industriile creative, respectiv transformările sociale și economice, inclusiv educația, ocuparea, inegalitățile și migrația. Pe lângă clustere, Horizon Europe are și misiuni, adică obiective ambițioase pe teme precum adaptarea la schimbările climatice sau orașele neutre climatic, în care implicarea cetățenilor, inclusiv a tinerilor, este o componentă importantă. Apelurile se publică pe portalul Funding & Tenders, în programe de lucru multianuale, iar detaliile fiecărui apel trebuie citite cu atenție acolo.

Ce caută un consorțiu de cercetare la un ONG

Un proiect Horizon Europe din clusterul 2 este, de regulă, coordonat de o universitate sau de un institut de cercetare și reunește parteneri din mai multe țări, cu roluri diferite. Cercetătorii proiectează studiul, colectează și analizează date, publică rezultate. Dar cercetarea despre tineri are o problemă bine cunoscută: tinerii, mai ales cei din medii cu mai puține oportunități, sunt greu de implicat în studii, iar rezultatele ajung rar înapoi la ei sau la cei care lucrează cu ei. Aici intervin organizațiile societății civile. Un ONG de tineret poate facilita accesul la grupuri greu de atins, poate co-proiecta instrumente de cercetare astfel încât ele să aibă sens pentru participanți, poate testa în practică soluții propuse de cercetători și poate traduce rezultatele în recomandări, formări sau activități concrete.

Există un termen pentru acest tip de colaborare: cercetare participativă, adică cercetarea în care cei studiați nu sunt doar subiecți, ci parteneri în formularea întrebărilor și în interpretarea răspunsurilor. Programul încurajează explicit implicarea cetățenilor și a societății civile, iar în multe apeluri din clusterul 2 ea este așteptată, nu doar tolerată. Pentru noi, aceasta este o veste bună: experiența din proiecte precum Participation is Power sau Advocacy to Go, unde am lucrat cu lucrători de tineret, adică profesioniștii și voluntarii care însoțesc tinerii în afara școlii, pe teme de participare și advocacy, este exact tipul de experiență pe care un consorțiu o caută atunci când are nevoie de un partener care înțelege practica.

Ce trebuie să știe un ONG înainte să intre

Nu vrem să înfrumusețăm lucrurile. Un proiect Horizon Europe este exigent. Organizația trebuie să fie înregistrată pe portalul Funding & Tenders și să treacă printr-o validare a capacității sale juridice și financiare. Bugetul se gestionează după reguli stricte, raportarea este detaliată, iar așteptările privind calitatea rezultatelor sunt ridicate. Rolul unui partener mic este, de obicei, bine delimitat: câteva pachete de lucru sau sarcini, legate de implicarea grupurilor-țintă, de testarea unor instrumente sau de diseminare. Este important ca acest rol să fie realist, cu resurse umane dedicate, și ca organizația să nu accepte responsabilități pe care nu le poate duce la capăt doar pentru a fi în consorțiu.

Partea cea mai dificilă, pentru o organizație ca a noastră, nu este implementarea, ci intrarea. Consorțiile se formează, de regulă, în jurul unor rețele de cercetători care se cunosc, iar invitația către un partener de teren vine adesea târziu și cu un rol deja definit. Calea cea mai bună pe care o vedem este să construim relații înainte de orice apel: cu universitățile din Timișoara, care au grupuri de cercetare în științe sociale și ale educației, și cu partenerii europeni cu care am lucrat deja, dintre care unii au legături cu mediul academic din țările lor. Un ONG devine partener de cercetare credibil atunci când poate arăta că a lucrat deja cu cercetători, chiar și la scară mică, și că știe ce înseamnă rigoarea.

Ce ne propunem este modest și, sperăm, realist: să începem să documentăm mai sistematic ceea ce facem, să căutăm colaborări cu cercetători locali interesați de tineri și să ne înscriem în rețelele în care se formează consorțiile din clusterul 2. Nu vom coordona un proiect Horizon Europe în viitorul apropiat și nu pretindem asta. Dar credem că tinerii din regiunea de Vest merită să fie parte din cercetarea europeană despre ei, iar cineva trebuie să le deschidă această ușă.