Zece proiecte Erasmus+ contractate din 2016 înseamnă și câteva respinse. Din ambele categorii am învățat același lucru: un proiect bun pornește de la o nevoie documentată, nu de la dorința de a face un proiect.
Pașii noștri
- Nevoia. Ce problemă au tinerii cu care lucrăm? Cum știm? Discuții, chestionare, date de la parteneri. Fără asta, restul e ficțiune.
- Obiectivele de învățare. Ce vor ști, ce vor putea face și cum vor gândi participanții la final. Formulate măsurabil.
- Partenerii. Organizații care au aceeași nevoie și competențe complementare. Acord scris înainte de depunere.
- Programul de activități. Zi cu zi, fiecare activitate legată de un obiectiv, cu metoda și cu responsabilul.
- Participanții. Profil, criterii de selecție, cum ajungem la tineri cu oportunități reduse.
- Impactul și diseminarea. Ce se schimbă pentru participanți, organizații, comunități. Cum aflăm și cum spunem altora.
- Bugetul. Pe baza ratelor unitare ale programului, verificat de două ori.
Greșelile pe care le-am făcut
- Programe prea încărcate, fără timp de reflecție
- Obiective generale („dezvoltarea tinerilor”) în loc de obiective de învățare
- Parteneri aleși după disponibilitate, nu după competență
Un sfat
Citiți Ghidul programului în anul în care aplicați, nu cel de anul trecut. Criteriile de evaluare se schimbă, iar evaluatorii le aplică exact.