Inteligența artificială și tinerii: ce competențe contează și cum o folosim responsabil

În ultimii doi ani, inteligența artificială a trecut de la un subiect de conferință la un instrument pe care tinerii îl deschid zilnic, de multe ori înaintea profesorilor și a angajatorilor lor. Un elev își rezumă un capitol cu un asistent conversațional, un student își corectează codul cu ajutorul unui model de limbaj, un tânăr care caută de lucru își rescrie CV-ul în câteva secunde. Nu mai vorbim despre viitor, ci despre o realitate care a intrat în viața de zi cu zi fără să fi fost pregătită cu adevărat de cineva. Întrebarea pentru noi, cei care lucrăm cu tinerii, nu este dacă ar trebui să folosească aceste instrumente, ci cum anume o fac și ce rămâne după.

Prin inteligență artificială înțelegem, în acest context, programele capabile să genereze text, imagini, cod sau răspunsuri la întrebări pornind de la cantități uriașe de date din care au „învățat” tipare. Aceste sisteme nu înțeleg lumea așa cum o face un om; ele estimează ce răspuns este cel mai probabil. Tocmai de aceea sunt impresionante și, în același timp, înșelătoare. Pot scrie un text perfect coerent despre un lucru care nu există și pot cita cu dezinvoltură surse inventate. Un tânăr care nu știe asta va lua rezultatul drept adevăr, iar un tânăr care știe va trata rezultatul ca pe un punct de plecare pe care trebuie să-l verifice.

Competențele care contează cu adevărat

Prima competență nu este una tehnică, ci una de gândire: capacitatea de a formula bine o problemă. Cine știe să întrebe clar, să ofere context și să descompună o sarcină în pași obține rezultate mult mai bune decât cine aruncă o cerere vagă. Acest lucru seamănă cu ce facem de ani buni în educația nonformală, adică în activitățile de învățare structurate, dar desfășurate în afara școlii, în care tinerii învață prin proiecte, jocuri de rol și reflecție. Să definești o problemă înainte de a căuta soluția este un exercițiu pe care l-am folosit în atelierele de antreprenoriat, iar acum devine și o condiție pentru a lucra eficient cu un model de limbaj.

A doua competență este verificarea. Un răspuns generat trebuie confruntat cu o sursă credibilă, cu propriile cunoștințe sau cu un om care știe domeniul. Cadrul european al competențelor digitale, cunoscut sub numele de DigComp, a inclus în versiunile recente și aspecte legate de interacțiunea cu sistemele de inteligență artificială, tocmai pentru că evaluarea critică a informației a devenit o abilitate de bază, nu una opțională. A treia competență ține de etică și de conștientizarea limitelor: ce date introduc într-un sistem, cine le poate vedea, ce se întâmplă cu munca mea dacă o încredințez unui instrument și cât din rezultat este cu adevărat al meu.

La nivel european, Regulamentul privind inteligența artificială, adoptat în 2024, stabilește reguli diferențiate în funcție de riscul pe care îl prezintă fiecare utilizare, de la aplicații interzise la obligații de transparență pentru conținutul generat. Nu este un text pe care tinerii trebuie să-l citească integral, dar ideea din spatele lui merită explicată: nu orice se poate și nu orice e permis, iar cine construiește sau folosește astfel de sisteme are responsabilități.

Ce înseamnă să folosim AI responsabil în lucrul cu tinerii

Din experiența noastră, cea mai mare greșeală este să interzicem. Interdicția împinge utilizarea în zona ascunsă, unde nimeni nu mai discută despre greșeli. Varianta mai utilă este să aducem instrumentul în sala de curs și să-l folosim transparent. Într-o activitate de scriere de proiecte, de exemplu, putem cere unui grup să genereze o descriere cu un asistent și apoi să o critice împreună: ce lipsește, ce este generic, unde sunt afirmațiile care nu se susțin. Tinerii descoperă repede că textul produs sună bine, dar nu spune nimic despre comunitatea lor concretă, iar lecția rămâne.

Responsabilitatea înseamnă și să vorbim deschis despre impactul asupra muncii. O parte dintre sarcinile de început de carieră, cele pe care le făceau tinerii în primele luni într-un job, pot fi automatizate. Asta nu înseamnă că locurile de muncă dispar, dar înseamnă că așteptările față de un tânăr angajat se schimbă: i se va cere mai repede să judece, să coordoneze, să comunice cu oameni. Competențele pe care educația nonformală le-a cultivat dintotdeauna, lucrul în echipă, comunicarea, inițiativa, capătă o valoare nouă tocmai pentru că sunt greu de replicat de o mașină.

Pentru lucrătorii de tineret, adică pentru cei care proiectează și facilitează activități educative cu tinerii în afara sistemului formal, provocarea este dublă. Trebuie să înțeleagă suficient de bine instrumentele încât să le explice, dar și să-și păstreze rolul de oameni care pun întrebări incomode. În cursurile de formare pe care le-am organizat de-a lungul anilor pentru lucrători de tineret, cel mai valoros moment a fost mereu reflecția după activitate, nu activitatea în sine. Inteligența artificială nu poate înlocui acel moment, dar îl poate pregăti mai bine, dacă o folosim cu capul limpede.

În perioada următoare vrem să includem în atelierele noastre module scurte de alfabetizare în domeniul inteligenței artificiale, construite în jurul unor exemple din viața tinerilor: căutarea unui loc de muncă, învățarea pentru un examen, verificarea unei știri. Nu avem nevoie de experți în algoritmi, ci de tineri care știu să pună o întrebare bună, să verifice răspunsul și să decidă singuri ce fac mai departe.