Timișoara, oraș universitar: ce fac studenții în afara cursurilor

Octombrie în Timișoara are un sunet aparte. Căminele din Complexul Studențesc se umplu din nou, cozile la secretariate se lungesc, iar pe aleile dintre blocuri se aud, pentru câteva săptămâni, accente din toată țara. Orașul redevine ceea ce este de decenii: unul dintre cele mai mari centre universitare din România, cu patru universități de stat, o universitate privată cu tradiție și un număr de studenți care se apropie, în fiecare toamnă, de populația unui oraș mic. Ne-am întrebat, la început de an, ce fac de fapt acești tineri în timpul care nu este ocupat de cursuri și seminare.

Răspunsul scurt este: foarte multe lucruri, dar foarte inegal distribuite. Există studenți pentru care facultatea este un punct de trecere între cămin și un job cu program parțial, și există studenți care, în patru ani, au trecut prin trei asociații, au organizat festivaluri, au fost la mobilități în străinătate și au ieșit din universitate cu un CV mai lung decât al multor angajați. Diferența dintre cele două traiectorii nu ține, de cele mai multe ori, de inteligență sau de bani. Ține de faptul că cineva le-a spus, la momentul potrivit, că există și altceva.

Organizațiile studențești, prima școală de organizare

Cea mai vizibilă formă de implicare este mediul asociativ. Fiecare facultate din Timișoara are una sau mai multe ligi sau asociații studențești, iar peste ele există structuri la nivel de universitate și o federație națională care reprezintă studenții în dialogul cu ministerul. În aceste organizații se învață, în mod practic, ce înseamnă o adunare generală, un buget, o campanie, o negociere cu decanatul. Multe dintre persoanele care conduc astăzi proiecte sau companii în oraș au trecut pe acolo. Dezavantajul este că aceste structuri rămân, inevitabil, legate de facultate: cine nu este student sau cine termină studiile iese din sistem.

A doua formă este voluntariatul în afara universității. Timișoara are un sector neguvernamental activ, de la organizații sociale și de mediu la cele culturale și de tineret. Fundația județeană pentru tineret administrează spații în care se întâmplă constant ateliere, dezbateri și evenimente, iar Casa Tineretului este, pentru mulți studenți, primul loc în care descoperă că orașul are o viață civică. Pentru un tânăr venit din alt județ, voluntariatul este și un mod rapid de a cunoaște orașul dincolo de drumul cămin–facultate.

Cultura, sportul și munca

Oferta culturală a orașului este bogată pentru dimensiunea lui, cu teatre în trei limbi, operă, filarmonică, festivaluri de film și de muzică și un număr tot mai mare de spații independente. Candidatura Timișoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru 2021 a adus subiectul în discuția publică și a creat, deja, câteva oportunități de voluntariat pentru tineri. Sportul universitar și cluburile de amatori completează tabloul, iar malul Begăi, reamenajat în ultimii ani, a devenit locul în care se întâlnesc toate aceste lumi, de la alergători la cei care vin la concerte.

Nu putem ignora însă partea mai puțin romantică. Pentru o parte importantă a studenților, timpul liber înseamnă muncă. Costul vieții în Timișoara a crescut, chiriile din zona centrală sunt greu de susținut dintr-o bursă, iar companiile din oraș, în special din domeniul tehnologiei și al serviciilor, angajează tot mai mulți studenți cu program redus. Nu este în sine un lucru rău; experiența de muncă din timpul facultății este prețioasă. Problema apare când jobul ocupă tot spațiul și tânărul iese din universitate fără să fi făcut altceva decât să alterneze între două obligații.

Ce putem face noi

Din punctul nostru de vedere, miza nu este să convingem fiecare student să intre într-o asociație. Miza este ca informația despre ce există să ajungă la toți, în primele săptămâni, nu în anul terminal. De aceea, în această toamnă ne-am propus să fim prezenți la evenimentele de bun venit pentru boboci, să continuăm atelierele pentru organizațiile studențești și să deschidem activitățile noastre și tinerilor care nu sunt studenți, dar locuiesc în oraș sau în județ. Un oraș universitar bun nu este doar cel cu multe facultăți, ci cel în care anii de studenție lasă urme și în afara foii matricole.