Voluntariatul ca experiență profesională: ce spune legea și cum îl valorifici

Mulți dintre tinerii cu care lucrăm au în spate luni sau ani de voluntariat: au organizat evenimente, au ținut ateliere pentru copii, au administrat pagini de social media pentru o asociație sau au coordonat echipe de alți voluntari. Când ajung însă la primul interviu de angajare, aceeași experiență apare, în cel mai bun caz, într-un rând timid la finalul CV-ului, sub „alte activități”. Este păcat, pentru că în România există un cadru legal care spune destul de clar că voluntariatul poate conta ca experiență profesională. Trebuie doar să știi ce prevede și cum să îl folosești.

Ce prevede Legea voluntariatului

Cadrul de referință este Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România. Legea definește voluntariatul ca participarea voluntarului, persoană fizică, la activități de interes public desfășurate în folosul altor persoane sau al societății, organizate de persoane juridice de drept public sau de drept privat, fără remunerație. Cu alte cuvinte, voluntariatul se face printr-o organizație, nu pe cont propriu, și nu se plătește, dar nici nu este „la liber”: legea prevede un contract de voluntariat încheiat în scris, care stabilește drepturile și obligațiile ambelor părți, descrierea activităților, durata și condițiile în care se desfășoară.

Partea care interesează cel mai mult tinerii este cea despre recunoaștere. Legea spune că activitatea de voluntariat se consideră experiență profesională și/sau în specialitate, în funcție de tipul activității, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite. Condiția este așadar legătura dintre ce ai făcut ca voluntar și domeniul tău de pregătire sau profesia ta. Un student la comunicare care gestionează campaniile unei asociații poate invoca această experiență; același student care împarte flyere la un festival, mai greu. Nuanța este importantă și merită reținută ca atare, fără exagerări: legea deschide o ușă, nu garantează că orice angajator va trata voluntariatul la fel ca un loc de muncă.

Pentru ca recunoașterea să aibă acoperire, legea prevede și instrumentul concret: la finalul activității, organizația gazdă eliberează, la cererea voluntarului, un certificat de voluntariat însoțit de un raport de activitate. Certificatul atestă că persoana a desfășurat activitate de voluntariat, perioada și organizația, iar raportul descrie activitățile efectiv realizate și competențele dobândite. Fără aceste documente, afirmația „am făcut voluntariat doi ani” rămâne doar o afirmație.

Ce înseamnă asta, practic, pentru un tânăr

În primul rând, înseamnă să tratezi voluntariatul cu aceeași seriozitate administrativă ca un job. Cere contractul de voluntariat înainte să începi, citește ce scrie în el la descrierea activităților și asigură-te că reflectă ce vei face în realitate. Din experiența noastră, cele mai multe organizații serioase au deja contractele pregătite; dacă o organizație refuză să încheie unul, este un semnal care merită luat în seamă. Păstrează o evidență a activităților pe parcurs: ce ai făcut, cu cine, ce rezultate au ieșit. Îți va fi mult mai ușor să soliciți un raport de activitate corect la final.

În al doilea rând, înseamnă să descrii voluntariatul în CV în termeni de responsabilități și competențe, nu de participare. „Voluntar la asociația X” spune puțin. „Am coordonat o echipă de opt voluntari pentru un eveniment cu trei sute de participanți, inclusiv comunicarea cu furnizorii și bugetul de aproximativ două mii de lei” spune mult mai mult și seamănă cu ce ar scrie cineva despre un loc de muncă. Dacă activitatea se leagă de domeniul tău de studii, poți să o treci la secțiunea de experiență profesională, nu la hobby-uri, și să menționezi că deții certificat de voluntariat.

În al treilea rând, folosește instrumentele europene de recunoaștere, acolo unde există. Participanții la proiectele Erasmus+ primesc Youthpass, un certificat care descrie competențele dobândite într-un proiect de educație nonformală, adică învățare structurată, dar în afara școlii. Noi îl completăm împreună cu participanții la toate cursurile de formare și schimburile de tineri pe care le organizăm, tocmai pentru că obligă la o reflecție pe care puțini și-o fac singuri: ce știu acum și nu știam înainte?

Ce pot face organizațiile

Responsabilitatea nu este doar a tinerilor. O organizație care lucrează cu voluntari ar trebui să aibă contracte clare, un coordonator care urmărește activitatea și un obicei de a elibera certificatele fără să fie rugată de trei ori. Raportul de activitate merită scris cu grijă, descriind concret sarcinile și competențele, pentru că el este documentul pe care un angajator îl poate citi și înțelege. La IRDT am învățat în timp că momentul de evaluare de la finalul unui proiect, în care discutăm cu fiecare participant ce a învățat, este la fel de important ca activitatea în sine.

Rămâne o realitate că nu toți angajatorii din România cunosc legea sau sunt dispuși să echivaleze voluntariatul cu experiența de muncă, mai ales în domenii unde vechimea se măsoară strict în ani de contract. Dar tendința, cel puțin în organizațiile mai tinere și în sectorul de servicii, este una de deschidere. Un tânăr care vine cu un certificat, un raport de activitate și o descriere clară a ce a făcut pornește cu un avantaj real față de cel care spune doar că „a ajutat pe la un ONG”. Dacă ești în această situație și nu știi cum să îți documentezi experiența, scrie-ne; este exact genul de discuție pe care o avem adesea cu tinerii din proiectele noastre.